sâmbătă, 30 aprilie 2005

Aprilie 2005 - Paşte în Hăşmaş

Plec cu un autobuz până la Târgu Frumos apoi cu incarc bagajul pe motocicleta lui Ovidiu Rânja şi dăm viteză pâna la Lacu Roşu. Cum ajungem nu bine montăm cortul că şi porneşte ploaia. După ce o zi am stat la cort, a doua zi chiar pe ploaie mergem să facem artificial traseul Fetelor (3A) şi Ioana (6) din peretele Raza Soarelui. Mâzga şi degetele îngheţate fac ca trasee banale să fie greu de parcurs.
Dimineaţa zilei următoare ne întâmpină cu soare. Fără ezitare fugim cu motorul până la fosta cabană Cheile Bicazului apoi pe jos până la Piatra Altarului. Râuleţul Lapoş era uriaş şi ne-am stresat sa-l trecem. Încercăm să urcăm matematic creasta şi găsim rar cuie ruginite. Partea asta a fost cea mai grea că o dată ce-am prins linia traseului pasajele sunt lejere. Sus admirăm în tihnă cheile Bicazului şi culmile din jur. Coborâm prin 2 rapeluri lungi la două corzi.
În altă zi pornim de dimineaţă să urcăm Traseul Vânătorilor de Munte tot din Piatra Altarului. Pornim corect până ce ajung la un traverseu spre stânga. Cum nu observ nici un cui, mă gândesc că o fi un traverseu mai sus, şi astfel ratez eu intrarea in traseul Vânătorii de munte. Aş fi incercat să fac un traverseu până la fisura traseului dar noi nu aveam pitoane si ciocan pentru o astfel de aventură iar pe mobile nu aveam experienţă. Până la urmă cu tot regretul ajungem iar in creasta estică. Urcăm rapid la cruce, apoi iar rapid coborâm în rapel şi aş vrea să facem traseul 7 Noiembrie dar nu e loc să traversezi Bicazul şi platforma de unde începe traseul e inundată, aşa că încărcăm totul pe motor şi urcăm spre Lacu Roşu la fosta cabană Suhard. Aici îl iau pe Ovidiu să facem Pintenul Suhardului. Eu mai făcusem traseul în 2001 şi vroiam să mai repet. Pleacă Ovidiu cap iar eu secund cu bagajul în spate. Ovidiu regrupează pe iarbă la un cui slab iar eu reusesc sa rup o prizâ şi să cad. Ajung cu bine în regrupare şi pornesc fără oprire în lungimea cea mai dură, pe o fisură uşor obică. Simt că am probleme mai serioase decât în 2001. Trec paşii la limita căderii plus că renunţ la etică şi sar disperat pe piton când nu e altă soluţie. Seara mergem la schit pentru Noapte de Înviere dar nu reuşim să stăm mult că dormim pe noi.
In prima zi de Paşte ne trezim târziu şi trag de Ovidiu să intrăm în traseul Lacrima de Piatră. Pornesc cap pe prima lungime iar pe a doua mă încurc pe un pasaj nu prea greu. Ovidiu atât aştepta ca să mă convingă să coborâm şi să facemceva mai uşor, cum ar fi Genţiana din Suhardul Mic.
Coborâm din Lacrimă şi urcăm la peretele Suhardul Mic. Traseul Genţiana e frumos dar scurt. Pleacă Ovidiu în prima lungime dar exact când regrupează începe de nicăieri o ploaie abundentă. Nu mai avem motivaţie să continuăm şi coborâm să ne uscăm. După masă facem bagajele şi pornim spre casă.