August 2002 - Mănăstirea Nicula

Mergem în pelerinaj cu enoriaşii bisericii noastre la Mănăstirea Nicula, la hramul bisericii pe 15 august de Sfânta Maria Mare. Ajungem obositi, după-masă la Nicula şi imediat porneşte ploaia. O aglomeratie si un dute-vino de nedescris. Am fost inspirat si am luat cu mine 2 corturi si câţiva saci de dormit. Se formase un noroi alunecos şi lipicios iar în curtea bisericii nu puteai intra de oameni şi noroi. Seara târziu punem cortul intr-o livadă şi intrăm cu toată familia împreună. Nepotul meu Georgică de 6 ani se tot dezvelea noaptea şi Gina tot avea grijă să-l învelească. În afară de faptul că am vizitat oraşul Gherla cu cea mai mare biserică armeano-catolică din ţară în rest a fost un pelerinaj foarte obositor. Am promis că nu mai merg la hramuri de genul asta.

August 2002 - Obcina Mare

Propun lui Nazi o tură de exploring in Obcina Mare şi alegem ca punct de întâlnire gara din Gura Humorului. De data asta Nazi apare şi nici nu mai stăm la poveşti şi pornim... La început merg cu el la Ariniş să admire apa Moldovei, ne reîntoarcem în oraş şi urmăm matematic firul pârâului Humor, destul de umflat faţă de cât eram obişnuit. Treversăm de câteva ori firul apei, ne bălăcim dar totuşi continuăm să mergem. După vizita la mănăstirea Humor, frumoasă ctitorie a boierului Toader Bubuioc din sec. XVI., astăzi inclusă pe listele monumentelor de patrimoniu UNESCO. Neapărat trebuie urcat în turnul de apărare, construit prin sec XVII, în perioada domnitorului Vasile Lupu. De la mănăstire urcăm spre satul Pleşa, sat izolat cu o majoritate poloneză, meşteri dogari vestiţi. În capătul satului atingem creasta Obcinei Cacica, o culme care merge paralel cu cea principală a Obcinei Mari şi care ascunde câteva lucruri demne de văzut printre care şi stânca unde se adăpostea haiducului Darie. Astăzi aici pot fi admirate şi nişte reuşite sculpturi cu tentă religioasă mai ales, executate de un artist local, acelaşi care a realizat opere asemănătoare în salina de la Cacica. Rămânem peste noapte la cort aici în pădure ca a doua zi să putem escalada mai bine stânca. Revenim în sat şi urmăm linia crestei destul de clară. Parcurgem printr-o răcoroasă pădure de fag cam 3 - 4 ore de mers până ce ieşim într-o poiană cu privelişti superbe spre valea satului Poiana Micului. Cu toate că abia am atins cota 1000 m relieful e destul de dezvoltat iar priveliştea e măreaţă.
Coborâm în satul Pleşa şi pierdem traseul de creastă şi in timp ce-l căutăm începe iar ploaia. Punem cortul pe ploaie în capătul din amonte al satului şi rămânem peste noapte. Dimineaţa urcăm spre stânga prin locuri greu de străbătut şi neprimitoare până ce atingem creasta principală a Obcinei Mari. Incepe o luptă cu urzicile şi sălbăticia. Mergem aproape toată ziua numai prin pădure urmând marcajul forestier H, ca limită de hotar. Nu prea există poteci, iar ghidul turistic "Munţii Carpaţi" care face referire la Obcinele Bucovinei este o uriaşă ţeapă! In mijlocul pustietăţii găsim prin vegetaţie o modestă troiţă din lemn şi nişte caschete de război germane mâncate de rugină şi unde se mai poate observa urma crtuşului care a perforat oţelul. Foarte tristă priveliştea, iar noi incercăm să mai dăm jos din bălării şi să mai îndreptăm crucea. Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns cu bine spre asfinţit în pasul Ciumârna (Palma) la 1100m alt. Renunţăm să punem cortul aici şi coborâm agale pe şosea spre satul Suceviţa. Punem cortul pe întuneric şi cu toate că suntem frânţi mai stăm la poveşti la o pungă de seminţe.
De trezim mai târziu pe un cer plumburiu, gata de ploaie. Nu bine ajungem la mănăstirea Suceviţa şi porneşte ploaia. Stam două ore aici şi nici un semnal că ar vrea să se oprească aşa că renunţăm la ideea de a traversa muntele spre nord, spre Putna. Acum avem timp să admirăm picturile la acest remarcabil monument UNESCO, poate cea mai frumoasă mănăstire din Bucovina. Din satul Suceviţa luăm o ocazie până la Suceava apoi ne despărţim, fiecare spre casa sa.