Iunie 2001 - Munţii Bucegi

Am fost nevoit să mai rămân câteva zile prin Bucureşti şi ca sa nu-i mai deranjez pe Viorel Albu şi Rodica, hotărăsc să merg prin Bucegi pentru 2 zile. Plec dimineaţa cu personalul spre Buşteni, aici sunt încă nehotărât ce am să urc. Plec iniţial spre hotel Silva, dar pe drum observ un grup mic de pelerini că o iau in dreapta prin pădure. Mă ţin de ei şi ajung într-o frumoasă poiană în care admir proaspătul lăcaş de cult, mănăstirea Caraiman. Nu bine ma aşez să mănânc că şi începe ploaia adevărată. După ploaie iau decizia să urc la Coştila să mai văd o vale de abrupt şi să studiez liniile unor trasee de alpinism. În pădurea de pe Munticel mă prinde o altă ploaie dar mult mai consistentă aşa cât să nu-mi mai lese nici o haină uscată. Inainte de refugiu văd şi eu cum arată un torent adevărat pe valea Coştila. La refugiu e linişte, doar nişte cehi care se aşteptau să găsescă aici super asigurări şi trasee lejere. Îmi scot espadrilele şi mai fac nişte traversee şi intrări la cateva trasee, suficient cat să "simt" stânca. Iar vine ploaia dar de data asta e perfectă pentru un somn pe cinste în refugiu Coştila. Dimineaţa mă trezesc devreme şi plec pe valea Gălbinele să cunosc zona şi să vad câteva trasee. Studiez traseul "Galliani", deschis în memoria lui Mihai Cioroianu, primul român care a început să urce opt miari în stil alpin fără oxigen şi care a decedat în 1999 într-o expediţie pe K2 din Pakistan, Munţii Karacorum. Urc apoi pe vale până la traseele "balcoanelor", unde e şi celebrul traseu, primul de gradul 4 din România, căţărat de regretatul Nicolae Baticu. In jur fiecare traseul are povestea lui cu oameni temerari cunoscuţi sau anonimi. O dată cu ceaţa părăsesc şi eu valea Gălbinele şi revin la Coştila de unde plec împreună cu cehii spre Buşteni. Seara ajung din nou la Bucureşti la problemele mele.