Clubul de la Casa Studentilor din Iasi, organizeaza in vara lui 1995 o tura complexa in muntii Fagaras. Raspund prezent si stau o noapte pe peronul din Iasi pana la acceleratul de Craiova de dimineata. Tocmai imi cumparasem primul meu rucsac de 75 litri fara cadru, model Escalade 75. Ne dam jos in gara Ucea, apoi un autobuz pana la Victoria si pe jos pana la cabana Arpas - Fata Padurii de la poalele Fagarasului. Este prima mea tura in Fagaras si sunt f. dornic sa urc spre creste. Cu greu in prima zi pot sa zaresc un fragment din zona alpina.
A doua zi strangem cortul si pornim la deal la inceput pe drum forestier apoi abrupt pe poteca numai prin padure. Cu bagajul greu, bucata de sub cabana Turnuri mi se pare o adevarata Golgota. Unii din grup renunta si raman peste noapte la Turnuri eu mai stau cam o ora sa ma odihnesc si pornesc dupa ceilalti spre caldarea Podragu. Sunt fascinat de semetia crestelor Turnurilor Podragului si de muchia Tarata. Langa lacul glaciar Podragu punem corturile si in sfarsit ma odihnesc.
In ziua 3 dimineata, il vad pe Baranai Victor defiland cu o coarda de alpinism si pregatinduse pentru catararea muchiei Tarata (2A). Eu cu Nazi, si altii 2 pe care le-am uitat numele am inceput sa ne urcam care cum putem pe versantii din jurul lacului Podragu. Eu aveam la mine cartea "Pe custurile Fagarasene" care ne era de un real folos. La un moment dat asist la o faza cu Baranai si Ana (sora lui Ovidiu Ranja), cand Baranai tinea in brate un bolovan dislocat din perete si tipa Anei sa fuga unde poate ca sa poata da drumul la bolovan. I-am lasat acolo cu "problemele" lor si am plecat increzatori in fortele noastre spre Turnurile Podragului (1B). O miscare gresita pentru incepatori ca noi si care pana la urma s-a terminat cu bine printr-o coborare fortata in caldare pentru ca nu mai aveam apa. Seara am cantat la cabana si am facut glume pe seama lui Baranai Victor.
In ziua urmatoare vremea nu mai era asa pritenoasa dar hotaram sa mergem spre Moldoveanu, cel mai inalt varf din Romania (2544m alt). O ceata deasa ce venea dinspre versantul nordic ne obliga sa iutim pasul, dar urcusul pe Vistea Mare scoate din mine valuri de transpiratie. Ajung in final pe cel mai inalt varf din tara unde am timp sa contemplu doar versantul sudic cu intinse pajisti. Intoarcerea e o cursa contra cronometru cu furtuna care ma prinde pe mine aproape de cabana Podragu. Seara din fata cortului vad un frumos asfintit.
In ziua 5 pornim cu tot bagajul spre lacul Capra - Balea-Lac. Varful Mircii e destul de obositor de urcat, zona dintre monumentul Nerlinger si"La Trai Pasi de Moarte" pare mai expusa pentru ca poteca e f.ingusta. Trecem uriasa caldare Fundul Caprei cu bucati de zapada apoi iar urcus pana la lacul Capra. Aici punem cortul si contemplu culmea Museteica - Riiosu. Lacu Capra pentru mine e poate cel mai pitoresc lac glaciar din Romania. Pana seara mai facem un traseu pe la cabana Balea-Lac, trecem prin tunel pana pe versantul sudic apoi urcam pe langa cabanele de la cota 2000 inapoi la lac.
In dimineata zilei urmatoare pornesc un urcus solitar spre Vanatoarea lui Buteanu dar ceata de pe varf optureaza orice priveliste. Cobor apoi la Balea Lac si mai departe spre Balea Cascada pe sub telecabina. Dupa ce vizitez si cascada Balea ma intorc cu telecabina la Balea Lac apoi pe jos pe intuneric la cortul de pe malul lacului Capra. Noaptea ursul ataca la o stana din aval de lac si cainii il gonesc pe langa corturile noastre. Baranai Victor se panicheaza si incepe sa urle la caini memorabila "La oiiiii!".
Dimineata o mare parte din trupa de la Studmont se hotarasc sa plece la ....mare. Gabi Petica hotaraste sa plece acasa la fel ca multi altii care au obosit. Cei care raman stangem randurile si hotaram sa mergem mai departe spre Negoiu. Eu cunoscandul pe Nazi ma alatur gastii lui condusa de tatal lui Ana si Ovidiu Ranja. La peste 45 ani, omul asta dovedea o mare experienta si pasiune montana. Stateam in prejma lui sa invat cat mai mult. Ma uitam la copii lui, niste "metalisti" care la prima impresie (...mai tarziu aveam sa-mi schimbat radical impresia fata de Ovidiu Ranja) imi pareau orgoliosi si increzuti, mai putin interesati sa descopere tainele florei si meteorologiei montane. Eu ramaneam sa fac echipa cu Nazi si cu doi frati cu parul cret din Hunedoara pe care din pacate nu le mai retin numele. Am urcat pe Strunga Dracului spre Negoiul , al doilea varf ca inaltime din tara (2535m alt.) , dar care l-am prins tot cu ceata. Am dormit in refugiul Caltun, asta a fost prima mea noapte intr-un refugiu montan.
In a 8 zi plec mai de dimineata cu speranta ca pot prinde senin pe varful Negoiu. Pentru ca aveam tot bagajul la mine am luat-o pe Strunga Doamnei dar pe varf am prins tot ceata. Coboram pe langa Acul Cleopatrei pe un grohotis interminabil pana la poteca "Zmeilor" pe numeroase podete suspendate peste prapastii, pana la cabana Negoiu (cca 1500m alt). Aici ne reintalnim cu restul echipei si coboram spre valea Porumbacu cu o deviatie la stanga spre cascada Serbota. Pe drum fac o entorsa cam nasoala dar continui sa merg pana la o poiana pe valea Porumbacu unde punem cortul, ne scaldam si apoi facem un frumos foc de tabara.
In ultima zi echipa mea hotaraste sa mearga spre Parang iar eu voi merge acasa, foarte multumit de tura facuta.
Din vara lui 1995 gusturile mele muzicale se indreapta spre muzica elaborata, psihedelica.
sâmbătă, 22 iulie 1995
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
