Echipa formata din mine, Liviu Iacob, Doru - cu care am facut prima tura de iarna in Calimani, si Costica, un baiat din Pascani, hotaram sa pornim cu acceleratul Iasi - Timisoara spre Vatra Dornei de unde incepe creasta muntilor Suhard. Pana la 5 dimineata mai motaim in sala de asteptare din gara Vatra Dornei. Urcam o data cu rasaritul soarelui pe piciorul de munte Runc spre creasta principala, iar vremea se dovedeste a fi perfecta pentru drumetie. In prima zi parcurgem creasta principala a muntilor Suhard de la Vatra Dornei pana dincolo de saua Diecilor, dar fără a puncta Vf. Fărăoane. Noaptea eu cu Liviu Iacob facem focul si dormim pe o masa intr-o stana. A doua zi hainele noastre puţeau insuportabil de fum si stana. Doru si Costica au dormit la cort in conditii mult mai decente. In ziua a doua am urcat pe cel mai inalt varf din Suhard, "La Om" la peste 1900m alt. de unde se vedeau perfect muntii Rodnei (pudrat cu prima zăpadă), Calimani, Bargau, Giumalau, Obcinile Bucovinei si Hoverla din Ucraina. Coboram prin pajisti cu deschidere spre falnicii muntii Rodnei. In pasul Rotunda in loc sa gasim un drum modernizat asa cum e trecut pe harta gasim un drum forestier foarte rar circulat. Pana asteptam sa prindem o masina, ma apuc de mancat jir, care e chiar bun la gust. Avem sansa si ne ia un camion cu lemne pana la Ilva Mica. Sus pe lemne mi se face rau mai mult de la jirul mancat cu pofta dar si de la gropile si serpentinele din drum. Din Ilva Mica urcam in trenul Timisoara - Iasi iar dimineata ajung in Iasi. Cand urc in tramvai, lumea pune instinctiv mana la nas, iar cand intru in camera de camin, Nicu, colegul de la actorie, se trezeste brusc si-mi face scandal din cauza mirosului. Spre dupa-amiaza parca se mai aerisise si la noi in camera.
vineri, 20 octombrie 1995
luni, 4 septembrie 1995
Septembrie 1995 - Muntii Rarau
Dupa ce dau restanta la Istoria Artei, in loc sa ma dau jos in Veresti sa prind legatura spre casa, raman in tren cu scopul de a mai face o tura in Rarau. Ajung dupa amiaza in Campulung Moldovenesc si pornesc drumetia pe Valea Caselor fara a stii la ce m-am angajat. Dupa Cheile Moara Dracului (care atunci nu erau inca podite) intru in padure si ma prinde intunericul. Singur, intr-o padure salbatica pe un traseu necunoscut, pe o poteca slab conturata ramata de porci salbatici, fara nici o sursa de lumina, speriat hotarasc sa ma intorc, dar pe drum vad un salas si un copil cu un felinar prin apropiere. Foarte suspiciosi si dupa un interogatoriu la care am raspuns prompt m-au primit sa dorm pe o podea murdara ca un caine. Eram fericit ca pot dormi si asa decat afara in intuneric in padure. Dimineata am multumit frumos si pe o vantoasa rece am pornit spre creasta Raraului. Traseul de pe Valea Caselor e labirintic, in mare parte prin padure salbatica asa ca tot ma intrebam oare ce-as fi facut noaptea aici? In final am iesit la gol alpin pe ceata langa Popii Raraului si am parcurs creasta fugărit de caini aprigi de la stâni, pana la cabana Meteo si apoi hotel Alpin Rarau. Am continuat sa merg spre saua Fundu Colbului apoi am coborat pe vale, pe drumul forestier interminabil, spre Pojorata. In final cam pe la ora 4 am ajuns in gara Pojorata. Pana la tren am tras un somn profund in gara pe o banca cu rucsacul sub cap, iar in momentul in care m-am trezit ma intrebam...Unde sunt? Ce caut aici?
sâmbătă, 12 august 1995
August 1995 - Obcina Voronet (apartine de muntii Stanisoarei) si Obcina Mare
Plec in vacanta la varul meu din Capu Campului - Lica Baboi. De aici pornesc singur cu agenda si materiale de pictura pentru schite, pe un traseu prin padure pentru a ajunge la Voronet. Am urmat curba de nivel pe malul raului Moldovei pana la campingul Arinis. Pe drum am prins o ploaie torentiala care m-a murat. Am traversat orasul Gura Humorului si am trecut in Obcina Cacica unde am urcat prin poieni si palcuri de padure spre vf. Piciorul Inalt. Aici imi amintesc ca am alunecat cu tenisii din dotare si m-am rostogolit prin noroi.
A doua zi am "atacat cel mai proeminent varf din zona - La Toaca, de unde se vede cum apa Moldovei paraseste spatiul montan.
A doua zi am "atacat cel mai proeminent varf din zona - La Toaca, de unde se vede cum apa Moldovei paraseste spatiul montan.
sâmbătă, 22 iulie 1995
Iulie 1995 - Muntii Fagaras
Clubul de la Casa Studentilor din Iasi, organizeaza in vara lui 1995 o tura complexa in muntii Fagaras. Raspund prezent si stau o noapte pe peronul din Iasi pana la acceleratul de Craiova de dimineata. Tocmai imi cumparasem primul meu rucsac de 75 litri fara cadru, model Escalade 75. Ne dam jos in gara Ucea, apoi un autobuz pana la Victoria si pe jos pana la cabana Arpas - Fata Padurii de la poalele Fagarasului. Este prima mea tura in Fagaras si sunt f. dornic sa urc spre creste. Cu greu in prima zi pot sa zaresc un fragment din zona alpina.
A doua zi strangem cortul si pornim la deal la inceput pe drum forestier apoi abrupt pe poteca numai prin padure. Cu bagajul greu, bucata de sub cabana Turnuri mi se pare o adevarata Golgota. Unii din grup renunta si raman peste noapte la Turnuri eu mai stau cam o ora sa ma odihnesc si pornesc dupa ceilalti spre caldarea Podragu. Sunt fascinat de semetia crestelor Turnurilor Podragului si de muchia Tarata. Langa lacul glaciar Podragu punem corturile si in sfarsit ma odihnesc.
In ziua 3 dimineata, il vad pe Baranai Victor defiland cu o coarda de alpinism si pregatinduse pentru catararea muchiei Tarata (2A). Eu cu Nazi, si altii 2 pe care le-am uitat numele am inceput sa ne urcam care cum putem pe versantii din jurul lacului Podragu. Eu aveam la mine cartea "Pe custurile Fagarasene" care ne era de un real folos. La un moment dat asist la o faza cu Baranai si Ana (sora lui Ovidiu Ranja), cand Baranai tinea in brate un bolovan dislocat din perete si tipa Anei sa fuga unde poate ca sa poata da drumul la bolovan. I-am lasat acolo cu "problemele" lor si am plecat increzatori in fortele noastre spre Turnurile Podragului (1B). O miscare gresita pentru incepatori ca noi si care pana la urma s-a terminat cu bine printr-o coborare fortata in caldare pentru ca nu mai aveam apa. Seara am cantat la cabana si am facut glume pe seama lui Baranai Victor.
In ziua urmatoare vremea nu mai era asa pritenoasa dar hotaram sa mergem spre Moldoveanu, cel mai inalt varf din Romania (2544m alt). O ceata deasa ce venea dinspre versantul nordic ne obliga sa iutim pasul, dar urcusul pe Vistea Mare scoate din mine valuri de transpiratie. Ajung in final pe cel mai inalt varf din tara unde am timp sa contemplu doar versantul sudic cu intinse pajisti. Intoarcerea e o cursa contra cronometru cu furtuna care ma prinde pe mine aproape de cabana Podragu. Seara din fata cortului vad un frumos asfintit.
In ziua 5 pornim cu tot bagajul spre lacul Capra - Balea-Lac. Varful Mircii e destul de obositor de urcat, zona dintre monumentul Nerlinger si"La Trai Pasi de Moarte" pare mai expusa pentru ca poteca e f.ingusta. Trecem uriasa caldare Fundul Caprei cu bucati de zapada apoi iar urcus pana la lacul Capra. Aici punem cortul si contemplu culmea Museteica - Riiosu. Lacu Capra pentru mine e poate cel mai pitoresc lac glaciar din Romania. Pana seara mai facem un traseu pe la cabana Balea-Lac, trecem prin tunel pana pe versantul sudic apoi urcam pe langa cabanele de la cota 2000 inapoi la lac.
In dimineata zilei urmatoare pornesc un urcus solitar spre Vanatoarea lui Buteanu dar ceata de pe varf optureaza orice priveliste. Cobor apoi la Balea Lac si mai departe spre Balea Cascada pe sub telecabina. Dupa ce vizitez si cascada Balea ma intorc cu telecabina la Balea Lac apoi pe jos pe intuneric la cortul de pe malul lacului Capra. Noaptea ursul ataca la o stana din aval de lac si cainii il gonesc pe langa corturile noastre. Baranai Victor se panicheaza si incepe sa urle la caini memorabila "La oiiiii!".
Dimineata o mare parte din trupa de la Studmont se hotarasc sa plece la ....mare. Gabi Petica hotaraste sa plece acasa la fel ca multi altii care au obosit. Cei care raman stangem randurile si hotaram sa mergem mai departe spre Negoiu. Eu cunoscandul pe Nazi ma alatur gastii lui condusa de tatal lui Ana si Ovidiu Ranja. La peste 45 ani, omul asta dovedea o mare experienta si pasiune montana. Stateam in prejma lui sa invat cat mai mult. Ma uitam la copii lui, niste "metalisti" care la prima impresie (...mai tarziu aveam sa-mi schimbat radical impresia fata de Ovidiu Ranja) imi pareau orgoliosi si increzuti, mai putin interesati sa descopere tainele florei si meteorologiei montane. Eu ramaneam sa fac echipa cu Nazi si cu doi frati cu parul cret din Hunedoara pe care din pacate nu le mai retin numele. Am urcat pe Strunga Dracului spre Negoiul , al doilea varf ca inaltime din tara (2535m alt.) , dar care l-am prins tot cu ceata. Am dormit in refugiul Caltun, asta a fost prima mea noapte intr-un refugiu montan.
In a 8 zi plec mai de dimineata cu speranta ca pot prinde senin pe varful Negoiu. Pentru ca aveam tot bagajul la mine am luat-o pe Strunga Doamnei dar pe varf am prins tot ceata. Coboram pe langa Acul Cleopatrei pe un grohotis interminabil pana la poteca "Zmeilor" pe numeroase podete suspendate peste prapastii, pana la cabana Negoiu (cca 1500m alt). Aici ne reintalnim cu restul echipei si coboram spre valea Porumbacu cu o deviatie la stanga spre cascada Serbota. Pe drum fac o entorsa cam nasoala dar continui sa merg pana la o poiana pe valea Porumbacu unde punem cortul, ne scaldam si apoi facem un frumos foc de tabara.
In ultima zi echipa mea hotaraste sa mearga spre Parang iar eu voi merge acasa, foarte multumit de tura facuta.
Din vara lui 1995 gusturile mele muzicale se indreapta spre muzica elaborata, psihedelica.
A doua zi strangem cortul si pornim la deal la inceput pe drum forestier apoi abrupt pe poteca numai prin padure. Cu bagajul greu, bucata de sub cabana Turnuri mi se pare o adevarata Golgota. Unii din grup renunta si raman peste noapte la Turnuri eu mai stau cam o ora sa ma odihnesc si pornesc dupa ceilalti spre caldarea Podragu. Sunt fascinat de semetia crestelor Turnurilor Podragului si de muchia Tarata. Langa lacul glaciar Podragu punem corturile si in sfarsit ma odihnesc.
In ziua 3 dimineata, il vad pe Baranai Victor defiland cu o coarda de alpinism si pregatinduse pentru catararea muchiei Tarata (2A). Eu cu Nazi, si altii 2 pe care le-am uitat numele am inceput sa ne urcam care cum putem pe versantii din jurul lacului Podragu. Eu aveam la mine cartea "Pe custurile Fagarasene" care ne era de un real folos. La un moment dat asist la o faza cu Baranai si Ana (sora lui Ovidiu Ranja), cand Baranai tinea in brate un bolovan dislocat din perete si tipa Anei sa fuga unde poate ca sa poata da drumul la bolovan. I-am lasat acolo cu "problemele" lor si am plecat increzatori in fortele noastre spre Turnurile Podragului (1B). O miscare gresita pentru incepatori ca noi si care pana la urma s-a terminat cu bine printr-o coborare fortata in caldare pentru ca nu mai aveam apa. Seara am cantat la cabana si am facut glume pe seama lui Baranai Victor.
In ziua urmatoare vremea nu mai era asa pritenoasa dar hotaram sa mergem spre Moldoveanu, cel mai inalt varf din Romania (2544m alt). O ceata deasa ce venea dinspre versantul nordic ne obliga sa iutim pasul, dar urcusul pe Vistea Mare scoate din mine valuri de transpiratie. Ajung in final pe cel mai inalt varf din tara unde am timp sa contemplu doar versantul sudic cu intinse pajisti. Intoarcerea e o cursa contra cronometru cu furtuna care ma prinde pe mine aproape de cabana Podragu. Seara din fata cortului vad un frumos asfintit.
In ziua 5 pornim cu tot bagajul spre lacul Capra - Balea-Lac. Varful Mircii e destul de obositor de urcat, zona dintre monumentul Nerlinger si"La Trai Pasi de Moarte" pare mai expusa pentru ca poteca e f.ingusta. Trecem uriasa caldare Fundul Caprei cu bucati de zapada apoi iar urcus pana la lacul Capra. Aici punem cortul si contemplu culmea Museteica - Riiosu. Lacu Capra pentru mine e poate cel mai pitoresc lac glaciar din Romania. Pana seara mai facem un traseu pe la cabana Balea-Lac, trecem prin tunel pana pe versantul sudic apoi urcam pe langa cabanele de la cota 2000 inapoi la lac.
In dimineata zilei urmatoare pornesc un urcus solitar spre Vanatoarea lui Buteanu dar ceata de pe varf optureaza orice priveliste. Cobor apoi la Balea Lac si mai departe spre Balea Cascada pe sub telecabina. Dupa ce vizitez si cascada Balea ma intorc cu telecabina la Balea Lac apoi pe jos pe intuneric la cortul de pe malul lacului Capra. Noaptea ursul ataca la o stana din aval de lac si cainii il gonesc pe langa corturile noastre. Baranai Victor se panicheaza si incepe sa urle la caini memorabila "La oiiiii!".
Dimineata o mare parte din trupa de la Studmont se hotarasc sa plece la ....mare. Gabi Petica hotaraste sa plece acasa la fel ca multi altii care au obosit. Cei care raman stangem randurile si hotaram sa mergem mai departe spre Negoiu. Eu cunoscandul pe Nazi ma alatur gastii lui condusa de tatal lui Ana si Ovidiu Ranja. La peste 45 ani, omul asta dovedea o mare experienta si pasiune montana. Stateam in prejma lui sa invat cat mai mult. Ma uitam la copii lui, niste "metalisti" care la prima impresie (...mai tarziu aveam sa-mi schimbat radical impresia fata de Ovidiu Ranja) imi pareau orgoliosi si increzuti, mai putin interesati sa descopere tainele florei si meteorologiei montane. Eu ramaneam sa fac echipa cu Nazi si cu doi frati cu parul cret din Hunedoara pe care din pacate nu le mai retin numele. Am urcat pe Strunga Dracului spre Negoiul , al doilea varf ca inaltime din tara (2535m alt.) , dar care l-am prins tot cu ceata. Am dormit in refugiul Caltun, asta a fost prima mea noapte intr-un refugiu montan.
In a 8 zi plec mai de dimineata cu speranta ca pot prinde senin pe varful Negoiu. Pentru ca aveam tot bagajul la mine am luat-o pe Strunga Doamnei dar pe varf am prins tot ceata. Coboram pe langa Acul Cleopatrei pe un grohotis interminabil pana la poteca "Zmeilor" pe numeroase podete suspendate peste prapastii, pana la cabana Negoiu (cca 1500m alt). Aici ne reintalnim cu restul echipei si coboram spre valea Porumbacu cu o deviatie la stanga spre cascada Serbota. Pe drum fac o entorsa cam nasoala dar continui sa merg pana la o poiana pe valea Porumbacu unde punem cortul, ne scaldam si apoi facem un frumos foc de tabara.
In ultima zi echipa mea hotaraste sa mearga spre Parang iar eu voi merge acasa, foarte multumit de tura facuta.
Din vara lui 1995 gusturile mele muzicale se indreapta spre muzica elaborata, psihedelica.
sâmbătă, 3 iunie 1995
Mai-Iunie 1995 - Muntii Sureanu si Bucegi
La Studmont Iasi cunosc un tip la peste 30 ani, Cornelus care-mi propune o iesire tip circuit prin mai multe masive montane din tara. Facem planuri si pana la urma hotaram sa mergem la un trofeu in Sureanu. (Bujorul de Munte - Petrila). Plecam seara la 7 din Iasi, iar a doua zi pe la ora 13 - 14 ajungem la Petrosani. Organizatorii ne inghesuie intr-un microbuz pana la Petrila, cheile Taia si poiana Florilor. Ne-am simtit extraordinar aici pentru ca nu aveam pretentia de a castiga si...mai nostim a fost ca am tras biletul 1 la linia de start asa ca nu aveam dupa cine sa alergam. Am parcurs traseul pe muntele Soma, cu intoarcere in Cheile Taia. Poieni multicolore, stanci de calcar, cate o fata frumoasa in fiecare punct arbitru. In chei am avut primul contact cu catararea ( a fost un esec total) apoi o proba de cross care m-a terminat fizic. La proba de orientare am
dat-o nasol in bara pentru ca nu stiam sa citesc coordonatele. Cornel nu ma ajuta deloc, el uita sa scrie pe fisa codul de pe azimutele pe care eu le gaseam cu greu. Seara ne-am luat revansa si am dansat eu, dar si mai ales Cornelus, pe toate persoanele de sex feminin de la 14 la 45 ani. In final am primit o diploma ca fiind cea mai simpatica echipa. Ceea ce nu stiu e daca diploma a fost pentru "pacalicii concursului" ori pentru "dansatorii nocturni".
Mai retin un aspect legat de primul meu izopren cu folie metalica, lucru foarte rar pe vremea aia, care a fost furat chiar din fata cortului in timp ce eu ma spalam.
Dupa concurs, coboram prin defileul Jiului spre Craiova. Stam o noapte in gara din Craiova, iar Cornel serveste mai multe beri pane cade intr-un somn adanc. Eu raman de paza la bagaje intr-o gara plina de tigani suspecti.
Dimineata ajungem la Sinaia si cu toate ca n-am dormit toata noaptea pornim in urcus spre cota 2000 din Bucegi. Pe ploaie si prin zapada coboram la cabana Padina pentru somn si masa. Dimineata urcam la Babele la peste 2200m alt, unde luam un ceai cu rom si unde Cornelus mai serveste ceva alcool ca sa "prinda curaj" la coborarea de la Jepii Mici. Am deja emotii cand vad ca nu e atent si aluneca pe o limba de zapada. Pana la urma ajungem cu bine in Busteni de unde luam un tren pana in Ciceu. Petrecem iar o noapte intr-o crasma din Ciceu pe o muzica de proasta calitate (inca nu aparuse manelele...) in ungureste data f. tare. Mai schimbam un tren la Marasesti si cu un personal prin Barlad si Vaslui ajungem acasa la Iasi.
Primal Scream on the wave on Summer '95
dat-o nasol in bara pentru ca nu stiam sa citesc coordonatele. Cornel nu ma ajuta deloc, el uita sa scrie pe fisa codul de pe azimutele pe care eu le gaseam cu greu. Seara ne-am luat revansa si am dansat eu, dar si mai ales Cornelus, pe toate persoanele de sex feminin de la 14 la 45 ani. In final am primit o diploma ca fiind cea mai simpatica echipa. Ceea ce nu stiu e daca diploma a fost pentru "pacalicii concursului" ori pentru "dansatorii nocturni".Mai retin un aspect legat de primul meu izopren cu folie metalica, lucru foarte rar pe vremea aia, care a fost furat chiar din fata cortului in timp ce eu ma spalam.
Dupa concurs, coboram prin defileul Jiului spre Craiova. Stam o noapte in gara din Craiova, iar Cornel serveste mai multe beri pane cade intr-un somn adanc. Eu raman de paza la bagaje intr-o gara plina de tigani suspecti.
Dimineata ajungem la Sinaia si cu toate ca n-am dormit toata noaptea pornim in urcus spre cota 2000 din Bucegi. Pe ploaie si prin zapada coboram la cabana Padina pentru somn si masa. Dimineata urcam la Babele la peste 2200m alt, unde luam un ceai cu rom si unde Cornelus mai serveste ceva alcool ca sa "prinda curaj" la coborarea de la Jepii Mici. Am deja emotii cand vad ca nu e atent si aluneca pe o limba de zapada. Pana la urma ajungem cu bine in Busteni de unde luam un tren pana in Ciceu. Petrecem iar o noapte intr-o crasma din Ciceu pe o muzica de proasta calitate (inca nu aparuse manelele...) in ungureste data f. tare. Mai schimbam un tren la Marasesti si cu un personal prin Barlad si Vaslui ajungem acasa la Iasi.
Primal Scream on the wave on Summer '95
duminică, 14 mai 1995
Mai 1995 - Trofeul Studmont - Cheile Bicazului, Muntii Hasmas
Dupa ce cu o noapte inainte am pictat banner-ul trofeului, am plecat organizat, cu un autobuz la defuncta cabana cheile Bicazului, tabara noastra de baza. In acceasi zi am urcat pe muntele Cupas intr-o zona mai salbatica. In padure, una din fete ( din cele plinute) care trebuia sa faca echipa cu mine la arbitraj, aluneca si-si sclinteste piciorul. Noi, baietii, am carat-o in spate cu randul pana la cabana. Pe drum la intoarcere vedem un ciopor cu un exemplar de cerb foarte voinic.
A doua zi plecam pe traseul propus de baietii de la Studmont sa vedem si noi ce-i asteapta pe concurenti. Am plecat din fata cabanei in urcus prin padure pe langa peretele Mariei, apoi prin Saua lui Tiflea o luam la dreapta pe versantul spre valea Bicajelului spre statiunea Lacu Rosu, urcam iar sustinut prin padure spre Vf. Ucigasu (1407 m) de unde avem cea mai frumoasa priveliste spre Lacul Rosu. Am coborat in statiunea Lacu Rosu si am inceput sa urcam spre cabana Suhard (demolata in 2004) pentru a ajunge pe Suhardul Mic (1352m alt) , loc de contemplare a imprejurimilor. Treseul se continua printr-o padure deasa spre valea Cupas in amonte de chei, urca pe drumul forestier si o ia brusc la dreapta pe un drum de care care ne scoate in poienile de sub vf. Cupas, locul de unde am carat-o in carca, ieri, pe fata aia plinuta.
Seara il remarc pe Petrica zis si "Nazi" care a umplut camera de voma. Peste nu multi ani, Nazi devine un bun coechipier, un pasionat de munte, rock si motociclete.
In ziua trei plec impreuna cu Liviu Iacob, Gabi Petica si Lidia la punctul cu arbitru de la valea Cupasului. Ne amuzam cand vedeam cum vin echipele din directii diferite. Seara am pus toti tunurile pe arbitrul de la Suhardul Mic care nu a explicat participantilor care e singura varianta de a ajunge in valea Cupas.
In ultima zi am dat diplome, am facut bagajele si cu autobuzul inchiriat ne-am intors la Iasi. Am avut ocazia sa vad cum se organizeaza un trofeu si pentru o perioada am fost interesat sa particip la trofee montane.
A doua zi plecam pe traseul propus de baietii de la Studmont sa vedem si noi ce-i asteapta pe concurenti. Am plecat din fata cabanei in urcus prin padure pe langa peretele Mariei, apoi prin Saua lui Tiflea o luam la dreapta pe versantul spre valea Bicajelului spre statiunea Lacu Rosu, urcam iar sustinut prin padure spre Vf. Ucigasu (1407 m) de unde avem cea mai frumoasa priveliste spre Lacul Rosu. Am coborat in statiunea Lacu Rosu si am inceput sa urcam spre cabana Suhard (demolata in 2004) pentru a ajunge pe Suhardul Mic (1352m alt) , loc de contemplare a imprejurimilor. Treseul se continua printr-o padure deasa spre valea Cupas in amonte de chei, urca pe drumul forestier si o ia brusc la dreapta pe un drum de care care ne scoate in poienile de sub vf. Cupas, locul de unde am carat-o in carca, ieri, pe fata aia plinuta.
Seara il remarc pe Petrica zis si "Nazi" care a umplut camera de voma. Peste nu multi ani, Nazi devine un bun coechipier, un pasionat de munte, rock si motociclete.
In ziua trei plec impreuna cu Liviu Iacob, Gabi Petica si Lidia la punctul cu arbitru de la valea Cupasului. Ne amuzam cand vedeam cum vin echipele din directii diferite. Seara am pus toti tunurile pe arbitrul de la Suhardul Mic care nu a explicat participantilor care e singura varianta de a ajunge in valea Cupas.
In ultima zi am dat diplome, am facut bagajele si cu autobuzul inchiriat ne-am intors la Iasi. Am avut ocazia sa vad cum se organizeaza un trofeu si pentru o perioada am fost interesat sa particip la trofee montane.
joi, 20 aprilie 1995
Aprilie 1995 - Sarbatoarea de Paste Ortodox la schitul de pe Ceahlau
La trei saptamani dupa ce am fost cu Costica in Ceahlau, hotarasc sa petrecem Pastele acolo la schit.
Il conving pe John, fratele lui, Florin si pe Dana, o fata destul de draguta de la sociologie (Iasi) dar din cauza pasiunii mele pentru munte, vremea capricioasa cu zapada si ceata, cred ca si din cauza teribilismului specific varstei, am cam neglijat-o. S-a simtit "sedusa si abandonata" iar a doua zi a cerut sa merga acasa. Cu toate ca am participat la chefurile alea interminabile de la Cabana Dochia, as fi vrut sa am momentele mele de liniste si timp pentru rugaciune, mai ales in noaptea de Inviere. Am vazut atunci pentru prima data oameni care urca pe munte numai ca "sa-si dea in petic" si sa ne streseze pe noi noapte de noapte. In final am cam regretat alegerea facuta si pentru o lunga perioada voi alege traditionalistul Paste de acasa.
Il conving pe John, fratele lui, Florin si pe Dana, o fata destul de draguta de la sociologie (Iasi) dar din cauza pasiunii mele pentru munte, vremea capricioasa cu zapada si ceata, cred ca si din cauza teribilismului specific varstei, am cam neglijat-o. S-a simtit "sedusa si abandonata" iar a doua zi a cerut sa merga acasa. Cu toate ca am participat la chefurile alea interminabile de la Cabana Dochia, as fi vrut sa am momentele mele de liniste si timp pentru rugaciune, mai ales in noaptea de Inviere. Am vazut atunci pentru prima data oameni care urca pe munte numai ca "sa-si dea in petic" si sa ne streseze pe noi noapte de noapte. In final am cam regretat alegerea facuta si pentru o lunga perioada voi alege traditionalistul Paste de acasa.
luni, 10 aprilie 1995
Aprilie 1995 - Prima tura in compania membrilor clubului Studmont din Iasi - Lacu Rosu, muntii Hasmas
Dupa experienta mai putin placuta din tura solitara in Rarau, ma alatur celor de la clubul studentesc Studmont din Iasi la excursia lor in cheile Bicazului si Lacu Rosu. Din grupul lor reusesc sa leg prietenii solide cu Liviu Iacob, Gabi Petica si Lidia. Am stat la cabana Bucur (in 2005 a ars complet) unde am baut si dansat pana la 2 noapea. Am urcat pentru prima data Suhardul Mic si Suhardul Mare din Hasmas, am facut un circuit in jurul lacului partial inghetat, apoi a doua zi am coborat pentru prima data prin cheile Bicazului. Am ramas profund impresionat cand am vazut peretii uriasi din jur care strang in cleste apa Bicazului umflata de topirea zapezilor. Am continuat sa mergem pe jos pana-n Bicazul Ardelean unde am luat un autobuz spre Piatra Neamt apoi trenul la Iasi. Am beneficiat din plin de avantajele mersului in grup mare. Reduceri, blaturi, chefuri...o excursie frumoasa fara griji si oboseala.
marți, 4 aprilie 1995
Aprilie 1995 - 2 zile pe Ceahlău (prima tură în Ceahlău)
În primăvara lui 1995, la noi în gazdă se oploşise Costică, fratele lui Vasile Trăistariu - colegul meu de facultate - şi, de asemenea, frate cu Mihai Trăistariu, vedeta pop. Costică fusese ajutor de cabanier la Dochia în Ceahlău şi îi mai rămăsese nişte lucruri de rezolvat şi adus de la cabană. Am plecat seara din Iaşi, am dormit la el în Piatra Neamţ, apoi am urcat pe Jgheabul cu Hotare până la cabană. Pe jgheab zăpada avea cam un metru şi acolo nimic nu prevestea primăvara. Nu bine ce am ajuns la cabana Dochia că s-a şi lăsat ceaţa pe platou, iar eu nu am mai plecat nicăieri în afară de izvor (lângă actualul schit). Dimineaţa coborâm în viteză pe traseul de pe Lutu Roşu până la Izvorul Muntelui, apoi cu autobuzul la Piatra Neamţ şicu trenul la Iaşi. Aceasta a fost prima mea tura în Ceahlău şi voi reveni mereu aici aproape tot timpul în condiţii de iarnă.
Ascultam seara pe radio Hit din Iaşi, un top de rock şi ştiu că erau tare în vogă americanii de la Creedence Clearwater Revival
Ascultam seara pe radio Hit din Iaşi, un top de rock şi ştiu că erau tare în vogă americanii de la Creedence Clearwater Revival
sâmbătă, 4 februarie 1995
Februarie 1995 - Muntele Rarău - prima tură solo
Din dorinţa de a merge la munte, hotărăsc în lipsa coechipierilor să merg singur iarna în Rarău. Am luat şi o pereche de schiuri cu mine, chiar dacă nu prea mă descurcam cu schiatul. Îmi amintesc că nu era multă zăpadă dar urcuşul cu schiurile după mine m-a terminat fizic. Aproape epuizat şi îngheţat ajung la hotel Rarău unde mă cazez într-o cameră destul de friguroasă. Dimineaţa, cu forţe proaspete, pornesc spre vârful Rarău şi şaua Ciobanilor. Încerc apoi o coborâre cu schiurile spre Câmpulung Moldovenesc dar din cauza bagajului mare şi a lipsei de experienţă în materie de schiat în afara pârtiilor, iau o grămadă de trânte până când renunţ. Seara târziu sunt din nou în Iaşi.
Am subestimat tura asta şi am primit o lecţie de la munte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
